miercuri, 23 ianuarie 2019

Subconștient

Mă gândesc de ceva timp la ceva...de fapt,nici nu știu dacă vreau cu adevărat s-o fac...e involuntar...sau poate doar eu cred asta?mă mint?de multe ori e mai bine să facem asta,să ne mințim pe noi înșine.De fapt,ce tot zic eu aici?chiar așa este!Mai tot timpul ne mințim.Mă mint că vreau să-ți alunec la poalele sufletului,dar tu nici măcar nu exiști.Ești o fantasmă crescută și hrănită cu iluzii.Imaginația mea bogată ți-e cel mai bun prieten.
E bine să fim dealerii fericirii,dealerii propriei noastre fericiri.Chiar dacă uneori exagerăm.E vorba de egoism? nu cred...e vorba că mai întâi de toate noi suntem primii care ne salvăm .Dacă nu o faci tu,crezi că o va face cineva?poate,dar cred că aici cel mai important pion ești de fapt, tu.Salvează-te și nu-ți crea iluzii.Construiește fapte.Transformă-ți iluziile.Nu le lăsa să moară.Tu le-ai creat.Nu te minți acum că nu ai vrut.E mai ușor să scapi așa,dar crezi că e mai bine pentru tine?e mai bine cu adevărat?

duminică, 8 martie 2015

Prietenie...

    Prieten? Oare? ..."Prietenul",așa cum am citit cândva,undeva:"e un fel de Moș Crăciun,e fain să crezi în el,dar nu există."
    Prietenia adevărată era cea din copilărie.Atunci când nu exista bârfă,invidie,uitare,părăsire.Era totul minunat și perfect. Cu cât trec mai mult anii,cu atât ne pierdem mai mult din inocență.Ajungem să fim oameni maturi...și brusc,ne umplem de "prieteni".Ne mințim frumos că avem o mie de prieteni,dar dacă ar fi să ne întrebăm:câți dintre ei ar veni în miez de noapte să stea cu tine pentru că te simți aiurea sau câți dintre ei ar face sacrificii pentru tine,câți te-ar primi în casa lor dacă nu ai avea unde să stai?Nimeni.Niciunul.
   Astăzi,eu am 1006 prieteni,așa cum scrie Facebook. În realitate,am doar 3 și pe mine.

vineri, 3 octombrie 2014

Hai! Hai să zburăm împreună!

     Mă uit la pagina goală.Mă uit la pagina goală.Mă uit la pagina goală şi albă.Mă uit la pagină goală.Albă.Goală.Delirez şi totuşi simt raţiune.Sunt ermetic închisă.Privirile voastre nu au pe unde intra.Degeaba vă osteniţi.Degeaba...În zadar.
Am marea-n urechi şi pădurea-n păr.Mi-e dor de tine şi aş vrea să te revăd...Am făcut rima asta mediocră.
Simţi? M-a atacat căldura sufletului tău.Sufletul tău.Sufletul tău elegant...şi puternic parfumat.
Mă gândesc la zilele călduroase şi însorite şi lungi şi faine şi pline de iubire şi fericire din vară...
E frig şi mă doare tot corpul.Armata de frunze a căzut pradă vântului nemilos.Mi-e dor de tine şi-aş vrea să te revăd. Cât mai mai rapid,cât mai mult.Secunde,minute,ore,săptămâni,luni,ani...cu tine...doar cu tine.
 ...Timpul trece repede şi greu.Greu şi repede.
    A venit toamna...E frig şi mă doare tot corpul... Dacă? Ce-ar fi dacă ne-am teleporta unul la altul? Ce-ar fi dacă am zbura? Dacă am zbura împreună? Ce-ar fi să uităm pe toată lumea şi pe toţi? Hai să facem asta!      Hai s-o facem împreună! Hai să uităm de toţi şi de toate. Haide! Hai să mergem pe câmpul visat! Pe câmpul în care toate visele şi dorinţele devin realitate. Haide! Hai să ne teleportăm,hai să zburăm! Haide!

miercuri, 24 septembrie 2014

Ceva

Adio vară
Adio cer senin
Adio distracție
Bun venit chin.

Adio flori
Adio culori
Adio fluturi
Adio cocori zburători...

Adio soare
Adio mireasmă
Adio petală
Bun venit rugină măiastră.

Adio căldură
Adio trifoi
Adio pară
Adio vară,adio...adio culori.

miercuri, 17 septembrie 2014

Dragă nesimțiților și nesimțitelor...

                                             Dragă nesimțiților și nesimțitelor,

Vă mulțumesc enorm de mult că m-ați băgat în seamă până acum. Nu! nu eu m-am făcut nesimțită,nu eu m-am schimbat și nici nu am căpătat fițe. Eu doar am fost drăguță și nu v-am zis nimic pentru că nu sunt genul de om care să scoată ochii. Eu doar am tăcut,am înghițit și nu am spus nimic,iar acum când m-am gândit că trebuie să vă zic câte ceva sau pur și simplu să plătesc cu aceeași monedă,voi v-ați gândit să băgați tot felul de pretexe cum că eu m-aș fi schimbat. Nu e deloc așa. Mereu ați fost voi nesimțiții și nesimțitele care știau de existența mea doar la nevoie. Deci...din nou, țin să vă mulțumesc foarte mult pentru asta,nesimțiților și nesimțitelor. Regret enorm de mult pentru timpul petrecut cu...stai! reformulez. Regret enorm de mult pentru timpul pe care l-am pierdut cu voi. Regret faptul că v-am ajutat ori câte ori am putut să vă ajut. Regret că mi-am pierdut secundele,minutele și orele din viața mea prețioasă cu voi.
Vă mulțumesc enorm pentru tot și sper să vi se întâmple și vouă exact la fel. Să aveți o zi foarte faină. Așa,ca voi.
P.S: Urăsc când fac postări de genul,dar tentația de a face publică această postare era prea mare și chiar voiam să ajungă mai bine cuvintele mele la respectivele persoane.
       Succes și vouă, cu nesimțiții și nesimțitele. Să nu uităm un lucru foarte important. Sunt peste tot.

                                                       
                                                                                                                       Cu mult drag și apreciere,
                                                                                                                                  Ștefana.

duminică, 17 august 2014

Nebunie...

Mă plictisesc. Mereu aceiași oameni,aceleași(obiceiuri) gesturi,aceleași cuvinte. Chiar îmi vine să urlu de plictiseală,de disperare. Pe urmă îmi trece! Uneori îmi vine o poftă nebună să trântesc ușa,să plec,să fug. Pe urmă,îmi trece! Și știi de ce? Pentru că știu că dacă intru printre oameni,mă înconjoară iarăși saci întregi de minciuni și de vorbe galante și lingușeli. Cât mai multe lingușeli și oameni lingușitori,ipocriți. Nu te speria.tu ești una din excepții,dacă o mai fi...


Inevitabil...

Valurile se sparg pe țărm,dar eu continui să-ți aud glasul. El mă va însoți în singurătatea odăii mele și nu mă va părăsi niciodată. Acum pot să intru din nou în casă,să las' în urma mea marea,a cărui intensitate fosforescentă se pierde undeva departe,foarte departe,în veșnicie...