luni, 24 decembrie 2012

Tu chiar mă omori...mă omori lent.

Da,tu. Acea persoană indiferentă,nepăsătoare şi rece.Mereu  taci. Niciodată nu vezi cum te privesc şi câte aş vrea să-ţi spun , dar nu vreau să ţi le spun prin cuvinte, vreau prin sentimente,priviri,gesturi,zâmbete,expresii. Doar aşa,dar tu eşti mult prea orb ca să putem comunica. Chiar nu înţelegi când cineva vrea să-ţi spună ceva. Tu doar taci mereu și mă omori lent. Și-ncerc să uit de tine,dar nu pot.Tu nici nu mă vezi,nici nu mă cunoști,dar mă omori.  Fără să-ți da-i seama , mă faci să sufăr îngrozitor de mult. Și-acum tac din nou,ca-n fiecare zi când încerc să nu mor,să nu pierd,să nu fiu chiar mereu cu gândul la ucigași de suflete frumoase și melancolice,visătoare și iubitoare...dar nu pot.

Sfârşit.

Datorită liniştii care se lasă, sunt dispusă să scriu,-gândurile mele au luat-o pe căi neumblate,urzind un vis ireal,frumos dar totuşi chinuitor.
Însă nu ştiu cum să privesc viaţa...
"- Ai încredere ! ", ar zice un optimist,dar cum nu sunt un optimist şi viaţa nu mi-a surâs...nu ştiu...

sâmbătă, 1 decembrie 2012

1 Decembrie

Cu ocazia zilei de 1 decembrie,m-am hotărât să scriu şi eu ceva...mi-a luat ceva timp ,dar până la urmă am găsit soluţia  : o poezie cât mai scurtă ,care să cuprindă toate sentimentele zilei de azi,lăsând la o parte unii "patrioţi " care-şi înjurau ţara şi oamenii din ea,fără a conştientiza că şi ei fac parte din această comunitate,dacă pot spune aşa,dar mna...asta nu mai contează.Mai sunt şi oameni de genul,din păcate...
  Iată şi poezioara :

                        1 Decembrie

            Să celebrăm o zi căzută-n nemurire,
            De toţi compatrioţii ţării noastre.
            În arătarea dimineţii,tainic
            Cu versuri de lumină pală,românească.

            Privim cum lângă soare în înalturi
            Ilustre nume sunt sărbătorite
            O şoapt-a  vântului ce ascultă,
            Pe domnitorii cei măreţi,uitaţi în criptă.

            Bătând un clopot de ruga cea cerească
            Surâde-mi  tu,zi mândră românească!
            Şi  reînoieşte-mi slava ţării,
            Să-mi  stea acasă toţi eroii ţării.

Ca să închei într-un mod mai drăguţ , vă spun : La mulţi ani, României,românilor şi să aveţi cu toţii un decembrie cât mai frumos !Să să sperăm că vom avea şi zăpadă...

vineri, 23 noiembrie 2012

Au înnebunit...

                                       
La Colegiul Mihai Eminescu totul e bine şi frumos ,până într-o zi când se trezeşte doamna directoare să aplice regula în legătura cu purtarea uniformei.Ajungi la poarta liceului şi vrei să intri dar nu ai uniforma completă sau carnetul vizat, aşa că eşti ţinut afară,în frig ca un căţel vagabond.O nebunie curată .O mulţime de elevi foarte supăraţi şi nervoşi încercând să o convingă pe doamna directoare şi pe minunatul domn' portar să-i lase să intre,dar în zadar.Elevii au protestat timp de-o oră ,iar în tot acest timp a apărut poliţia,televiziunea , ziariştii . A doua zi era mai liniştită atmosfera,dar spre surprinderea tuturor la poarta liceului erau prezenţi jandarmii,care culmea ,erau şi înarmaţi. De data asta cred că s-a ajuns prea departe. Ce naiba ? Suntem la şcoală,nu la război. Atâta scandal pentru un lucru atât de banal ! Toţi spuneau că această regulă este dată de minister şi trebuie aplicată în cadrul tuturor instituţiilor de învătământ dar din păcate numai la Eminescu întâlneşti o asemenea stricteţe şi aplicare a acestei legi. Sunt foarte curioasă ce o să se întâmple de acum în colo. Să sperăm că nu va fi  tot anul aşa...cu controale ,proteste,jandarmi,televiziune,scandale şi altele...

sâmbătă, 15 septembrie 2012

Indiferența face victime...chiar multe !  

   Eu cred că indiferența este cel mai aiurea lucru.Am să încerc să explic puțin și să demonstrez această afirmație.Pentru început să vedem dintre toate atitudinile omenești,care dintre ele doare cel mai tare? Cea mai multă suferință o aduce pe pământ nepăsarea oamenilor sau indiferența.Sunt oameni cărora nu le pasă de nimeni,doar de ei înșiși,iar asta mi se pare foarteee urât. Toate aceste stări și atitudini de nepăsare și indiferență provoacă multe victime,adică dacă ar fi să ne gândim , fiecare ne-am aminti măcar o clipă în care am fost răniți de indiferența celor pe care i-am iubit,nepăsarea celor cu care vreodată am avut relații de prietenie sau de care am fost îndrăgostiți și care ne-au întors spatele după ce noi le-am dat o parte din timpul nostru liber,o parte din noi...Mulți dintre noi am simțit asta pe pielea noastră,unii mai des,alții mai rar,dar fiecare cred că a pățit-o. Unul dintre miile de exemple este situația unei persoane foarte dragi mie,chiar cea mai bună prietenă...nu dau nume,dar pot spune că ea este tratată cu multă indiferență față de o persoană pe care chiar o iubește și la care chiar ține foarte mult. Am încercat să o mai înveselesc, să îi dau sfaturi...și nu știu,într-un fel să o ajut...nu știu dacă m-am descurcat chiar bine la capitolul acesta,dar sper ca într-un fel să o fi ajutat.Vorba aceea :"Când viața îți dă lămâi,fă limonadă!" ...Așa că curaj tuturor și mai ales ție,amigo.

vineri, 14 septembrie 2012

Încercând să împart micile mele probleme cu alţii,m-am avântat şi am creat acest blog. Aici vreau să împărtăşesc toate plăcerile şi neplăcerile...Vreau să cred că pot comunica cu cât mai multe persoane...şi  vreau să mă simt mai bine...