duminică, 17 august 2014

Inevitabil...

Valurile se sparg pe țărm,dar eu continui să-ți aud glasul. El mă va însoți în singurătatea odăii mele și nu mă va părăsi niciodată. Acum pot să intru din nou în casă,să las' în urma mea marea,a cărui intensitate fosforescentă se pierde undeva departe,foarte departe,în veșnicie...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu