Tu chiar mă omori...mă omori lent.

Da,tu. Acea persoană indiferentă,nepăsătoare şi rece.Mereu  taci. Niciodată nu vezi cum te privesc şi câte aş vrea să-ţi spun , dar nu vreau să ţi le spun prin cuvinte, vreau prin sentimente,priviri,gesturi,zâmbete,expresii. Doar aşa,dar tu eşti mult prea orb ca să putem comunica. Chiar nu înţelegi când cineva vrea să-ţi spună ceva. Tu doar taci mereu și mă omori lent. Și-ncerc să uit de tine,dar nu pot.Tu nici nu mă vezi,nici nu mă cunoști,dar mă omori.  Fără să-ți da-i seama , mă faci să sufăr îngrozitor de mult. Și-acum tac din nou,ca-n fiecare zi când încerc să nu mor,să nu pierd,să nu fiu chiar mereu cu gândul la ucigași de suflete frumoase și melancolice,visătoare și iubitoare...dar nu pot.