luni, 6 mai 2013

Liniștea

E liniște.Din când în când avioanele spulberă tăcerea...ca și cum războiul s-ar instala în norii pufoși și ușor zburdalnici.Liniștea asta e profundă.Îndoielile se aud mai bine în liniștea asta.Gândurile pe care le ai în cap parcă-ți urlă mai tare și simți că te înnebunește dar cele mai zgomotoase efecte ale liniștii sunt amintirile.Astea te sufocă.Îți ia din aer și te lasă să te chinui.Te face mai vulnerabil,mai melancolic.E bună totuși la ceva...liniștea...în unele situații te ajută să-ți așezi ideile,sentimentele.Dar se întâmplă rareori.Te ajută să-ți privești sufletul.Sufletul e la o distanță uriașă de tine.Chiar dacă e sufletul tău,îți aparține...îl simți departe...
Cum e sufletul meu? Mă gândesc la sufletul meu ca la o cameră cu miliarde de pereți negri,firavi și un ecou nesfârșit.Undeva-i inima.La capăt,un fel de lumină,ceva strălucitor.Acolo-mi roiesc ideile și gândurile.În rest port în mine un cimitir fără să știu.Un adevărat cimitir în care se află ceea ce am uitat că am văzut,că am auzit,că am fost.

duminică, 28 aprilie 2013

Nu poți face nimic.

Acel moment...de...
disperare.melancolie,monotonie,suferință,dor,trădare,dragoste,atașament,timiditate,amintire,răscolire,speranță,ignoranță,răutate,depravare,rătăcire.Acel moment.Acum știi.Persoana pe care tu o iubeai,te-a trădat.te-a omorât,te-a părăsit,te-a înlocuit.Acum nu-i mai pasă de tine.Încearcă doar să smulgă un "bună",un "ce faci?".Nimic mai mult,doar atât.Nu se complică cu mai multe.Acea persoană e acum indiferentă cu tine și parcă nu-ți vine să crezi că odată voi chiar vă iubeați ,vă spuneați totul și petreceați foarte mult timp împreună...ai încercat mereu să uiți de existența ei,dar niciodată nu-ți merge.Nu reușești.E-n zadar.Deja s-a cuibărit într-un colț din inima și mintea ta.La un moment dat simți c-ai uitat-o,dar după un timp apare iar  în mintea ta.Și te răscolește.Și-ți face sufletul valuri ca un ocean bătut de vânt.Și-ți stârnește doruri de mult apuse care zac la infinit în tine și te macină pe interior.Îți pare oarecum dramatic,fantastic ce scriu eu și spui mai mult ca sigur că exagerez.Dar nu-i așa.Dacă nu te regăsești în nimic din ce am spus eu până acum înseamnă că nu ai suflet,inimă,ești indiferent sau pur și simplu nu ți s-a întâmplat încă.O să găsești și tu o persoană care să te facă să suferi.Fiecare găsește una.Și atunci amintirile vor derula în mintea ta ca un rollercoaster.Totuși e ceva mai mult de atât.Nici nu ai cuvinte să exprimi ce simți dar poate la tine o să fie altfel.Să lăsăm întâmplarea să decidă.Dar totuși : "Nenorocirea asta din slăbiciunea noastră ni se trage."(Homer,Odiseea). Așa că ,să sperăm că vei fi tare,mai tare.Nu slab,ca majoritatea.Dar asta e.Lucrurile se schimbă.Viața nu se oprește pentru nimeni și nimic.Nici măcar pentru sufletele frumoase și inocente.Uneori, cu anumite persoane îți este scris să îmbrățișezi destine paralele.Un singur amănunt ne rămâne,ne scapă : amintirile.Și asta e de-ajuns ca să știi că tot ce s-a întânplat,chiar s-a întâmplat și că-i adevărat.Ele nu te vor părăsi niciodată...nu poți face nimic.Nu poți să le ștergi,nu poți să le uiți...sunt mereu în mintea ta.